Toate definitiile

CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.

CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

cîrcotésc v. intr. (d. cîrcotă). Rar. Șicanez: nu asupri pe săracĭ, nu cîrcoti, nu omorî (ChN. I, 168).

cârcotí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 să cârcoteáscă