Toate definitiile

CÂRJALÍU, cârjalii, s. m. (Înv.) Hoț, tâlhar (care făcea parte dintr-o bandă). – Din tc. kirgali.

CÂRJALÍU s. (IST., MIL.) (înv.) manaf. (~iii trăiau din jaf.)

cîrjalíŭ și (maĭ rar) cîrcealíŭ m. (turc. kyrğali, o localitate a Rumeliiĭ locuită de un trib de Turcĭ tîlharĭ). Vechĭ. Tîlhar Turc din ceĭ disciplinațĭ de Pazvantoglu și care, de la 1797 pînă la 1802, aŭ jăfuit Bulgaria, Serbia și Oltenia. Azĭ. Fig. Tîlhar, hoțoman. V. pazvangiŭ, manaf.

cârjalíu (înv.) s. m., art. cârjalíul; pl. cârjalíi, art. cârjalíii (-li-ii)