Toate definitiile

CÂRMUÍRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administraţie. 4. v. stăpânire.

cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea [!] cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ.

cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri