Toate definitiile
CÂRMÂZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra şi americana) (reg.) rumeioară. 2. v. coşenilă. 3. v. carmin.
cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.
CÂRMẤZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
cîrmî́z m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ [!], ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt [!] numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud).
cârmấz1 (insectă, plantă) s. m.
cârmấz2 (colorant, sirop) s. n.
CÂRMÂZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra şi americana) (reg.) rumeioară. 2. v. coşenilă. 3. v. carmin.
CÂRMẤZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
cîrmîz s. m. – 1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz. – Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.
cîrmî́z m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmĭzi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermĭ [!], ngr. kremézi, it. cherrmisino, carmesino, chérmisi, crémisi, fr. cramoisi, kermès. V. carmajin). Un fel de cocinilă, (coccus ilicis și coccus polónicus), care trăĭește ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteraneĭ și a căruĭ femelă face, pe frunzele, ramurile și trunchĭu acestuĭ copac, niște bobițe roșiĭ care daŭ un roș foarte frumos. S. n., pl. urĭ. Aceste bobițe (care se vînd supt [!] numele de carmin). Cirmîz vegetal, rumeoară. – Și cîrmuz (Mold. sud).