Toate definitiile

cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.

cîrpăcésc v. intr. (d. cîrpacĭ). Exércit meseria de cîrpacĭ. V. tr. Cîrpesc prost. – În nord și cîrpocesc și cîrpojesc.