Toate definitiile

cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare [!], îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămaliga [!]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de bagat [!] pînea´n [!] cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot.