![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCĂIMĂCĂMÍE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernământ provizoriu instituită în timpul cât tronul rămânea vacant sau pe timpul absenței domnului; locotenență domnească; p. ext. timpul cât dura această formă de guvernământ. – Caimacam + suf. -ie. CĂIMĂCĂMÍE s. (IST.) locotenenţă domnească. CĂIMĂCĂMÍE s. v. regenţă. CĂIMĂCĂMÍE, căimăcămii, s. f. Formă de guvernământ provizoriu, în timpul cât tronul era vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească. – Din caimacam + suf. -ie. căĭmăcămíe f. (d. caĭmacam). Locotenență domnească. Timpu cît dura ĭa [!]. Guvernu provizoriŭ românesc de la 1849-1856. Diviziune a unuĭ vilaĭet turcesc. – Și -níe. căimăcămíe s. f., art. căimăcămía, g.-d. art. căimăcămíei; pl. căimăcămíi, art. căimăcămíile |