Toate definitiile

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Din călugăr + suf. -ie.

călugăríe f. Starea saŭ vĭața de călugăr: s´a dus la călugărie.

călugăríe s. f., art. călugăría, g.-d. călugăríi, art. călugăríei