Toate definitiile
CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.
CĂLÚŢ s. 1. (ZOOL.) căişor, (rar) căluşel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) căluţ-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosaş, (înv. şi reg.) acridă, (reg.) cobiliţar, cobiliţă, cosar, lăcustă verde, (Ban.) scăluş. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosaş, (Ban.) scăluş.
CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. ◊ Compus: căluț-de-mare = cal-de-mare. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor.
călúț m. (d. cal). Cal mic. Cosaș, călușel (un fel de lăcustă mică).
cosáș m. (d. coasă; bg. sîrb. alb. kosač, ung. kaszás. V. coasă). Lucrător care cosește ĭarba. Un fel de lăcustă mică (numită și căluț) care trăĭește pin [!] cîmpurĭ și pajiștĭ.
călúț-de-máre (pește) s. m., pl. călúți-de-máre