Toate definitiile

CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.

CĂLĂFĂTUÍ vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)

CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – Ngr. kalafatizo.

călăfătuĭésc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cîlțuĭesc.

călăfătuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiésc, imperf. 3 sg. călăfătuiá; conj. prez. 3 să călăfătuiáscă