Toate definitiile

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară; cămăruie. – Cămară + suf. -uță.

CĂMĂRÚŢĂ s. odăiţă, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~.)

CĂMĂRÚȚĂ, cămăruțe, s. f. Diminutiv al lui cămară.

cămărúță f., pl. e. Cameră saŭ cămară mică.

cămărúță s. f., g.-d. art. cămărúței; pl. cămărúțe