Toate definitiile

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Cămătar + suf. -ie.

CĂMĂTĂRÍE s. (înv.) cămătnicie, uzură, zaraflâc, zărăfie. (Cămătarul se ocupă cu ~.)

CĂMĂTĂRÍE, cămătării, s. f. Faptul de a da bani cu camătă; ocupația cămătarului. – Din cămătar + suf. -ie.

cămătăríe s. f., art. cămătăría, g.-d. art. cămătăríei; pl. cămătăríi, art. cămătăríile