Toate definitiile

CĂNÁTĂ s. v. cană.

cănátă f., pl. ățĭ și ate (bg. kanata, id., turc. kanata, alb. kǎnátă, mrom. cănată, ngr. kannáta, it. dial. cannata, mlat. cannata, d. canna, care vine d. vgerm. kanna, ngerm. kanne, cană. V. cantă. Cp. Bern. 1, 479). Ban. Trans. Cofer de adus apă.