Toate definitiile

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană². – Cană + suf. -iță.

CĂNÍŢĂ s. cănuţă, (reg.) cănăţuie. (O ~ cu lapte.)

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană.

căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe