Toate definitiile

CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.

CĂNĂŢÚIE s. v. căniţă, cănuţă.

CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.

cănățúĭe f. Rar. Cănuță.

cănățúie (rar) s. f., art. cănățúia, g.-d. art. cănățúii; pl. cănățúi