Toate definitiile

CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. (Urmat de determinarea „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administrația unui port. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.

CĂPITĂNÍE s. v. batalion.

CĂPITĂNÍE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan (2). – Din căpitan + suf. -ie.

căpităníe f. (d. căpitan saŭ ngr. kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ: căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan. Vechĭ. Diviziune de regiment: căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.

căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile