Toate definitiile
CĂPRIÓRUL s. art. v. capricornul.
CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Animal rumegător sălbatic, mai mic decât cerbul, cu picioare subțiri și agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formează suportul pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.
CĂPRIÓR s. 1. (ZOOL.) (pop.) ţap. 2. (CONSTR.) (reg.) martac, (Transilv.) cafer, (Transilv., Ban. şi Bucov.) corn. (~ la o casă.) 3. capră. (~ este un suport de lemn.)
CĂPRIÓR s. v. falcă, maxilar.
căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare).
CĂPRIÓR, căpriori, s. m. I. Masculul căprioarei, animal mai mare decât aceasta și cu coarnele ramificate. II. 1. Fiecare dintre bârnele încrucișate care fac parte din scheletul acoperișului unei case. 2. Suport de lemne pe care se așază scândurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus.
căpriór m. (lat. capréolus). Masculu [!] căprioareĭ. Lemn vertical care sprijină alte lemne transversale la acoperemînt saŭ la alt-ceva [!]. Fig. Iron. A muta cuĭva căprioriĭ fălcilor, a-ĭ trage niște pumnĭ în cît să-ĭ strîmbĭ fălcile.