Toate definitiile

CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte, pentru a-i da un aspect mai îngrijit și pentru a-l face mai călduros. ♦ Material aplicat în interiorul încălțămintei pentru ca aceasta să-și mențină forma. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. 3. Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe dinafară (pentru a-l feri de degradare, pentru consolidare, izolare termică, acustică etc.). 4. Ramă de lemn care acoperă fețele interioare ale golului unei uși și de care sunt fixate canaturile ușii. – Căptuși + suf. -eală.

CĂPTUŞEÁLĂ s. dublură. (~ la o haină.)

CĂPTUȘEÁLĂ, căptușeli, s. f. 1. Pânză sau stofă cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte. 2. Pânză sau stofă cu care se învelesc unele obiecte pentru a le feri de deteriorare. ♦ Strat rezistent de lemn, de metal sau de cărămidă, cu care se acoperă un obiect pe dinăuntru sau pe din afară (pentru a-l feri de degradare, spre a-l face mai apt pentru o anumită întrebuințare etc.). – Din căptuși + suf. -eală.

căptușeálă f., pl. elĭ. Stofă, materie care formează partea din ăuntru [!] a uneĭ haĭne saŭ a altuĭ lucru (doseală): manușĭ [!] căptușite cu blană, corabie căptușită cu fer. Fig. Rar. Înșelăciune: ĭa sama [!] să nu-țĭ tragă o căptușeală! V. astar.

căptușeálă s. f., g.-d. art. căptușélii; pl. căptușéli