Toate definitiile

CĂPÁRĂ s. v. acont, arvună, avans.

CĂPĂRÁ vb. v. zgâria.

căpărá vb. I (înv.; reg.) 1. a zgâria. 2. (despre vin) a fermenta, a fierbe. 3. (despre ochi) scăpăra, a scânteia.

căpărá (-ápăr, -át), vb. – (Trans.) A zgîria. Mag. kaparni (DAR).

1) cápăr, a căpărá v. intr. (lat. cápero, -áre, a se' ncreți, a se posomorî. V. scapăr. Se conj. ca supăr.) Ban. Trans. Ferb [!], fermentez: mustu capără. Scînteĭez, scapăr. Zvîcnesc.

2) cápăr, a căpărá v. tr. (ung. kaparni, a scormoni, a jărî, infl. de capăr 1). Zgîriĭ.

căpărá, V. capăr.

capáră (-ắri), s. f. – Arvună (în Trans. și Banat, în special arvuna dată de pretendent, la definitivarea acordului cu logodnica). It. caparra, prin sb. kapara: – Der. căpări (var. căpăra), vb. (a da arvună; a se logodi).