Toate definitiile

CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

CĂPĂTUÍRE s. v. îmbogăţire.

CĂPĂTUÍRE s. v. căsătorie.

CĂPĂTUÍRE s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

căpătuíre s. f., g.-d. art. căpătuírii; pl. căpătuíri