Toate definitiile

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.

CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruţ, landou, trăsurică.

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.

căruceán (rar) s. n., pl. cărucéne