Toate definitiile

CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.

CĂRUNŢÍE s. v. caniţie, cărunteţe, cărunţeală.

CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Din cărunt + suf. -ie.

cărunțíe (rar) s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei