Toate definitiile

CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.

CĂRUNŢEÁLĂ s. v. caniţie.

CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Din cărunți + suf. -eală.

cărunțeálă f., pl. élĭ. Rezultatu cărunțiriĭ: pe la tîmple i se vedea cărunțeala.

cărunțeálă s. f., g.-d. art. cărunțélii