Toate definitiile

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.

CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărăruşă, potecuţă.

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.

cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici