Toate definitiile

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUŞÍE s. cărăuşit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereşie, sechereşit. (Se ocupă cu ~.)

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.

cărăușíe (-ră-u-) s. f., art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile