Toate definitiile
CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă1 (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă1 + suf. -uță.
CĂSÚŢĂ s. 1. v. căscioară. 2. v. compartiment.
CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. Diminutiv al lui casă (1). ♦ Căsuță poștală = ghișeu special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care vine să le ridice adresantul. ♦ Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.
1) căsúță f., pl. e (d. casă 2). Casă mică (lăcriță, lădiță).
căsúță s. f., g.-d. art. căsúței; pl. căsúțe