Toate definitiile

CĂTRĂNÍRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei; cătrănitură, cătrănit¹, cătrăneală. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍRE s. 1. cătrăneală, gudronare. (~ a fundului unei bărci.) 2. cătrăneală, smolire. (~ a unui obiect de lemn.)

CĂTRĂNÍRE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristeţe.

CĂTRĂNÍRE, cătrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cătrăni și rezultatul ei.

cătrăníre (că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănírii; pl. cătrăníri