Toate definitiile

CĂTRĂNÍT¹ S. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT², -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, înveninat. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT adj. 1. gudronat. (Corabie ~.) 2. smolit. (Stâlp ~.)

CĂTRĂNÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.

CĂTRĂNÍT¹ s. n. (Rar) Cătrănire. – V. cătrăni.

CĂTRĂNÍT², -Ă, cătrăniți, -te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. Fig. Otrăvit, veninos. – V. cătrăni.

cătrănít (rar) (că-tră-) s. n.