Toate definitiile

CĂTĂNIOÁRE s. pl. v. surguci.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.

CĂTĂNIOÁRĂ s. v. soldăţel.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. [Pr.: -nioa-] – Din cătană + suf. -ioară.

cătănioáră (reg.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre