Toate definitiile

CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Pr.: că-u-. – Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Căuta + suf. -ătură.

CĂUTĂTÚRĂ s. v. privire.

CĂUTĂTÚRĂ, căutături, s. f. Felul cum privește cineva, expresie a ochilor; p. ext. expresie a feței, înfățișare, mină. [Var.: (pop.) cătătúră s. f.] – Din căuta + suf. -(ă)tură.

căutătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căutăriĭ. Uĭtătură, privire: avea o căutătură de hoț.

căutătúră (că-u-) s. f., g.-d. art. căutătúrii; pl. căutătúri