Toate definitiile

CĂŢĂRĂTOÁRE s. v. scorţar.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.

CĂŢĂRĂTÓR adj. v. agăţător.

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj. Care se cațără. – Din cățăra + suf. -(ă)tor.

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.

cățărătór, -oáre adj. Care se cațără: păsărĭ, plante cățărătoare.

cățărătór adj. m., s. m., pl. cățărătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cățărătoáre