Toate definitiile

DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.

DÁCIC adj. v. dac.

TRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populaţii ~.)

DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)

*dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.

*tráco-dácic adj. m., pl. tráco-dácici; f. tráco-dácică, pl. tráco-dácice

dácic adj. m., pl. dácici; f. dácică, pl. dácice