Toate definitiile

DANDANÁ, dandanale, s. f. (Fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (Înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana.

DANDANÁ s. v. necaz.

DANDANÁ s. v. balamuc, boroboaţă, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, năzbâtie, năzdrăvănie, păţanie, pocinog, poznă, scandal, şotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dandaná (dandanále), s. f. – 1. Larmă, zarvă, tămbălău. – 2. Inconvenient, necaz. – Mr. dăndănă. Tc. tantana „strălucit, fastuos” (Roesler 591; Șeineanu, II, 154; Iordan, BF, VII, 229), cf. bg. dandana. REW 2469 dă acest cuvînt la rădăcina expresivă dand.

dandaná f. (turc. tantana, fast, pompă, paradă, solemnitate). Vechĭ. Tumult, alarmă: clopot de dandana. Azĭ. Fam. Tărăboĭ, tămbălăŭ, afacere încurcată și zgomotoasă: mutarea e curată dandana. A da de dandana, a da de belea, a da peste o mare încurcătură.

dandaná (fam.) s. f., art. dandanáua, g.-d. art. dandanálei; pl. dandanále, art. dandanálele