Toate definitiile

DEFICIÉNȚĂ, deficienÈ›e, s. f. Scădere, lipsă, greÈ™eală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică È™i funcÈ›ională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia.

Deficienţă ≠ merit

DEFICIÉNȚĂ s.f. Lipsă; scădere. ♦ Defect psihic sau (mai rar) fizic. [Cf. fr. déficience, it. deficienza, lat. deficientia].

DEFICIÉNŢĂ s. v. defect.

DEFICIÉNȚĂ s. f. lipsă, greÈ™eală, scădere. ◊ defect psihic sau fizic. (< fr. déficience, lat. deficientia)

deficiénță f. pl. e (lat. deficientia). Lipsă de ceva: deficiența banilor într’o pungă. V. absență și carență.

deficiénță (-ci-en-) s. f., g.-d. art. deficiénței; pl. deficiénțe