Toate definitiile

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca].

KABÍLI s. m. pl. Populație din regiunile muntoase ale Algeriei. [Sil. -bili] – Din fr. Kabyles.

KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. ◊ (Adjectival) Teatru kabuki. – Din engl., fr. kabuki.

KAINÍT s. n. Sare naturală dublă, compusă din sulfat de magneziu și clorură hidratată de potasiu, folosită la fabricarea îngrășămintelor artificiale pentru soluri. [Pr.: ka-i-] – Din fr. kaïnite.

KÁIZER¹, kaizeri, s. m. Denumire dată împăraților „Sfântului imperiu roman de națiune germană” și apoi împăraților Germaniei; persoană care purta acest titlu. [Scris și: kaiser. – Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser.

KÁIZER² s. n. Piept de porc fiert și afumat. [Pr.: kai-zăr] – Din germ. Kaiser[fleisch].

KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono.

KAKÍ adj. invar. De culoare galbenă-cafenie cu nuanțe verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki.

KAKÍU, -IE adj. v. kaki.

KÁLA-AZÁR subst. Boală gravă, endemică în regiunile tropicale, provocată de un parazit care se localizează și se multiplică în celulele endoteliale din splină și din ficat. [Pr.: -la-a-] – Din fr. kala-azar.

KALIPATRÓN, kalipatroane, s. n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu și încorporată în masca de protecție, care servește la regenerarea aerului (prin reținerea bioxidului de carbon și a apei) și care este folosită în mine. [Sil. -tron] – Din germ. Kalipatron.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

KALMẤC, -Ă s. m. și f. v. calmuc.

KAMÁLA s. f. Pulbere de culoare roșie-portocalie obținută din perii recoltați de pe fructele unui arbore din India, folosită ca vermifug și colorant. – Din fr. kamala.

KAMIKÁZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.

KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n. pr.) + suf. -an.

KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S. m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.

KANTIANÍSM s. n. Sistem filozofic inițiat de Kant; kantism. [Pr.: -ti-a-] – Kantian + suf. -ism.

KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme.

KARATÉ s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karáte]. – Din fr. karaté.

KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

KÁRMA s. f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma.

KASÍDĂ, kaside, s. f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare cu oda. – Din fr. kasside.

KASOLÍT s. n. (Min.) Silicat de plumb și de uraniu hidratat. – Din fr. kasolite.

KAZÁH, -Ă, kazahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Kazahstanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kazahstanului sau populației lui, privitor la Kazahstan sau la populația lui. – Din rus. kazah.

KEDÍV, kedivi, s. m. Titlu purtat în trecut de viceregii Egiptului; persoană care avea acest titlu. – Din fr. khédive.

KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

KENOTRÓN, kenotroane, s. n. Tub electronic cu doi electrozi, folosit pentru redresarea curenților alternativi de înaltă tensiune. (Sil. -tron) – Din fr. kénotron.

KENYÁN, -Ă, kenyeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S.m.și f. Persoană care face parte din populația de bază a Kenyei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Kenyei sau populației ei, privitor la Kenya sau la populația ei. [Pr.: -ny-an] – Kenya (n. pr.) + suf. -an.

KERAMÍT s. n. Gresie ceramică obținută prin arderea amestecului de argilă refractară cu marnă dolomitică, folosită la fabricarea dalelor de pavaj. – Din fr. kéramite.