Toate definitiile

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ♦ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: -de-o-] – V. deosebi.

DEOSEBÍRE s. 1. diferenţă, diferenţiere, discrimi-nare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~ ...) 2. diferenţă, (înv. şi pop.) osebire, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!)

Deosebire ≠ asemănare

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. ~ [Var.: (reg.) deosibíre s. f.]

deosebíre f. (eo 2 silabe). Separațiune. Distincțiune; diferență. Deosebire de părerĭ, divergență de opiniune. Cu deosebire, maĭ ales. – Vechĭ osebire.

deosebíre (de-o-) s. f., g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri