Toate definitiile

DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.

DEREGLÁRE s. 1. v. defectare. 2. defect, defectare, defecţiune, deranjament. (~ în funcţionarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcţională.)

Dereglare ≠ reglare

DEREGLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. [< deregla].

deregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. dereglắrii; pl. dereglắri