Toate definitiile

DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.

A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge

desfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).

1) desfác, -făcút, a -fáce v. tr. (d. fac). Stric, dezleg ceĭa ce e făcut orĭ strîns: a desface un nod, un pachet.Descojesc, dezghĭoc: a desface (a desfăcea) popușoĭ, fasole. Fig. Disolv, desființez, risipesc: a desface o căsătorie, un contract, niște farmece. Rezolv, dezleg: a desface o problemă. Vînd toată marfa: am desfăcut oalele. V. refl. Mă deschid: floarea se desface (V. răsfac). Mă desprind: foile din plăcinte se desfac. Îmĭ lichidez marfa: m’am desfăcut de blănărie.

desfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfắ, neg. nu desfáce; part. desfăcút

deșfác V. desfac 2.