Toate definitiile

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des¹- + [în]hăma.

A deshăma ≠ a înhăma

deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile.

deshămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 2 sg. deshámi, 3 deshámă; conj. prez. 3 să desháme