Toate definitiile

DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.

DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta

A se dezbăta ≠ a se turmenta

dezbắt, a -á v. tr. (ca și îmbăt). Trezesc din beție. V. refl. Mă trezesc din beție, mă dezmețesc.

dezbătá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezbắt, 2 sg. dezbéți, 3 dezbátă; conj. prez. 3 să dezbéte