Toate definitiile

DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).

DEZGHÉŢ s. (MET.) dezgheţare. (A început ~ul.)

Dezgheţ ≠ îngheţ

1) dezgheț n., pl. urĭ. Dezghețare: în timpu dezghețuluĭ e urît pe drum.

dezghéț s. n., pl. dezghéțuri