Toate definitiile

DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s. f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare. – Dez- + nădejde.

DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperaţie. (În ochii lui se citea ~.)

Deznădejde ≠ nădejde, speranţă

deznădéjde f. Lipsă de nădejde. – Vechĭ. nenădejde.

deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi