Toate definitiile
DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.
DIFICÍL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. şi reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înţeles.) 6. adj. ane-voios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretenţios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretenţios. (O plantă orna-mentală ~.)
Dificil ≠ facil, uşor, lejer
DIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăți, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].
DIFICÍL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr. difficile, lat. difficilis)
difícil, -ă adj. (lat. difficilis, d. prefixu dis și facilis, ușor). Greŭ de făcut, anevoĭos: lucrare dificilă. Fig. Exigent, greŭ de mulțămit: caracter dificil. Greoĭ, ostenitor: stil dificil. Defavorabil, plin de suferințe: timpurĭ dificile. Adv. În mod dificil. Fals -cíl (d. fr.).