Toate definitiile

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.

DISCULPÁ vb. v. dezvinovăţi.

A se disculpa ≠ a se inculpa

DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].

DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)

* discúlp, a -á v. tr. (fr. disculper, it. discolpare. V. culpă). Justific, dezvinovățesc, scot din culpă.

disculpá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 discúlpă

DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa].

DISCÚLPĂ s. f. dezvinovățire. (< it. discolpa)