Toate definitiile

EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.

EBRIETÁTE s. beţie, (prin Transilv.) şumeneală. (Stare de ~.)

EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].

EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas)

*ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție.

ebrietáte (e-bri-e-) s. f., g.-d. art. ebrietắții