Toate definitiile
ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.
ELEGÁNT adj. 1. v. gătit. 2. distins, îngrijit, (livr. şi fam.) şic. (O toaletă ~.) 3. v. luxos.
Elegant ≠ grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].
ELEGÁNT, -Ă adj. Care prezintă, dovedește eleganță. (< fr. élégant, lat. elegans)
*elegánt, -ă adj. (lat. élegans, -ántis). Nobil, grațios, distins în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: casă elegantă, stil elegant. Adv. În mod elegant. V. fercheș.