Toate definitiile

EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.

EMISÍV adj. v. emiţător, transmiţător.

EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].

EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)

emisív adj. m., pl. emisívi; f. emisívă, pl. emisíve