Toate definitiile

ERÚPȚIE, erupții, s. f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc; p. gener. țâșnire, izbucnire. 2. Apariția unor pete, a unor bășicuțe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, plăci, pustule etc. apărute [Var.: erupțiúne s. f.] – Din fr. éruption, lat. eruptio, -onis.

ERÚPŢIE s. 1. irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, răbufnire, ţâşnire. (~ petrolului din pământ.) 2. v. vulcanism. 3. v. alergie. 4. (ASTRON.) erupţie cromosferică v. erupţie solară; erupţie solară = erupţie cromosferică.

ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. ◊ Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption].

ERÚPȚIE s. f. 1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. (< fr. éruption, lat. eruptio)

*erupțiúne f. (lat. e-ruptio. V. corupțiune). Ĭeșire violentă, izbucnire: erupțiune vulcanică. Med. Ĭeșire subită și abundantă [!] de sînge, puroĭ ș. a. Ĭeșire de coșurĭ, pete ș. a. pe pele [!]. Erupțiunea dinților, ĭeșirea lor din alveolă. – Și -úpție.

erúpție (țâșnire, izbucnire) (-ți-e) s. f., art. erúpția (-ți-a), g.-d. art. erúpției; pl. erúpții, art. erúpțiile (-ți-i-)