Toate definitiile

ETALÁJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioară, în formă de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. étalage.

ETALÁJ s. v. expunere.

ETALÁJ s.n. 1. Faptul de a etala; etalare. 2. Partea inferioară a cuvei unui furnal. [< fr. étalage].

ETALÁJ s. n. 1. etalare. 2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă. 3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal. 4. (fig.) expunere ostentativă, paradă. (< fr. étalage)

*etaláj n., pl. e (fr. étalage, d. étaler, a expune, a etala, d. étal, germ. stall, staul, grajd. V. stal, stelaj). Expunere de mărfurĭ. Mărfurĭ expuse. Fig. Paradă, ostentațiune vanitoasă: etalaj de lux, de erudițiune.

etaláj s. n., pl. etaláje