Toate definitiile

EXIGÉNȚĂ, exigențe, s. f. Faptul de a fi exigent; ceea ce pretinde cineva de la altul (și de la sine însuși); pretenție, cerință, exiguitate. ♦ Nevoie, trebuință, necesitate. – Din fr. exigence, lat. exigentia.

EXIGÉNŢĂ s. 1. pretenţie, rigurozitate, severitate. (~ unui profesor faţă de elevii săi.) 2. v. cerinţă. 3. v. conştiinciozitate.

Exigenţă ≠ indulgenţă

EXIGÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia].

EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia)

*exigénță f., pl. e (lat. exigentia). Calitatea de a fi exigent. Necesitate, cerință: exigențele timpuluĭ.

exigénță s. f., g.-d. art. exigénței; pl. exigénțe